În dimineața zilei de 29 ianuarie 2021, un salon ATI din Institutul „Matei Balș" din București a luat foc. Pacienți conectați la aparate de oxigen, concentrație crescută a gazului în aer, o aerotermă improvizată. Flăcările s-au propagat instant. Unsprezece oameni au murit.

Nu a fost un accident imposibil de anticipat. Nu a fost o tragedie inevitabilă. A fost consecința unui lanț de decizii greșite — tehnice, administrative și umane — acumulat în timp, în spatele unor uși pe care nimeni nu le deschisese la timp.

Spitalul „Matei Balș" nu a fost nici primul, nici ultimul. Maternitatea Giulești, 2010: cinci bebeluși morți pe secția de reanimare neonatală, după supraîncălzirea unui conector electric. Spitalul Municipal Constanța, 2021: cel puțin zece victime — instalație de detecție lipsă, improvizații electrice, secție ATI fără sisteme de alarmare funcționale.

Aceste tragedii sunt motivul pentru care protecția la incendiu în unitățile medicale nu este o problemă pur administrativă. Este o problemă de viață și moarte — literalmente.

De ce spitalele sunt altfel decât orice altă clădire

Un spital nu este o clădire de birouri cu paturi. Este un mediu cu caracteristici de risc unice, care transformă complet logica protecției la incendiu.

Ocupanții nu se pot evacua singuri. Acesta este factorul definitoriu. Un incendiu într-un birou înseamnă că 200 de oameni capabili fizic coboară scările și ies în stradă. Un incendiu pe secția ATI înseamnă că 20 de pacienți sedați, conectați la ventilatoare mecanice și perfuzii, nu pot face absolut nimic fără ajutor exterior. Această asimetrie schimbă toate calculele de proiectare.

Oxigenul medical schimbă radical riscul de aprindere. Oxigenul nu arde, dar este un oxidant puternic: în prezența sa, orice material combustibil — inclusiv materiale care în condiții normale nu sunt foarte inflamabile, cum ar fi textilele și materialele plastice — se aprinde mult mai ușor și arde mult mai rapid. Sălile ATI, saloanele cu pacienți care primesc oxigen suplimentar, blocurile operatorii — toate sunt medii cu concentrație crescută de oxigen. Aceasta nu este o problemă rezolvabilă printr-un stingător suplimentar.

Substanțele medicale adaugă risc suplimentar. Alcoolul etilic și soluțiile alcoolice de dezinfecție sunt omniprezente în spitale — pe masa asistentei, pe tăvița de lucru, în sala de pansamente. Sunt substanțe cu punct de aprindere scăzut, extrem de inflamabile. Anestezicele volatile folosite în blocul operator sunt substanțe inflamabile sau comburante. Gazele medicale — oxigen, protoxid de azot — sunt transportate și stocate sub presiune. Combinația dintre inflamabilitate, presiune și oxidanți creează un profil de risc complet diferit față de orice altă clădire.

Instalațiile electrice sunt dense și critice. Aparatele de monitorizare, ventilatoarele mecanice, pompele de perfuzie, lămpile scialitice din sala de operație, aparatele de imagistică — toate sunt conectate la rețeaua electrică printr-un sistem de distribuție complex, cu prize multiple, extensii și echipamente cu caracteristici diverse. Cauzele electrice sunt responsabile pentru o proporție semnificativă din incendiile în spitale.

Evacuarea durează mult și este imposibil de improvizat. Mutarea unui pacient imobilizat dintr-un salon presupune personal antrenat, echipament adecvat, coordonare și timp. Evacuarea completă a unui etaj de spital cu pacienți imobilizați poate dura zeci de minute — față de câteva minute pentru o clădire de birouri. Aceasta înseamnă că instalațiile PSI trebuie să fie mai robuste, mai rapide în detecție și mai bune în compartimentarea incendiului.

Cadrul normativ: ce impune legea pentru spitale

Unitățile medicale cu paturi sunt reglementate de un cadru normativ specific, mai complex decât cel pentru clădiri civile obișnuite. Principalele documente de referință:

NP 015-2022 — Normativul pentru construcții spitalicești, aprobat prin Ordinul nr. 2.412/2022 și publicat în Monitorul Oficial nr. 919/2022. Acesta înlocuiește normativul anterior din 1997 și se aplică atât construcțiilor noi, cât și lucrărilor de extindere, modernizare și reabilitare. Articolul 5.3 din NP 015-2022 face trimitere directă la normativele din familia P118 pentru cerințele de securitate la incendiu.

P118/1-2025 — Normativul privind securitatea la incendiu a construcțiilor (Partea I — construcții), intrat în vigoare la 9 mai 2025. Stabilește cerințele privind rezistența la foc a elementelor de construcție, compartimentarea, căile de evacuare și accesul pentru autospeciale.

P118/2-2013 și Ordinul 6026/2018 — Instalații de stingere. Stabilesc criteriile de obligativitate și parametrii tehnici pentru hidranți, sprinklere și alte sisteme de stingere.

P118/3-2015 — Instalații de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu.

Ghidul ISU pentru evacuarea unităților sanitare — document elaborat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Ilfov-București, care detaliază procedurile specifice pentru evacuarea pacienților în funcție de starea lor medicală.

Spitalele intră în categoria clădirilor de importanță deosebită (categoria B) prin natura activității — sunt clădiri cu persoane vulnerabile, cu funcționare continuă și cu consecințe grave în caz de incident. Aceasta înseamnă că cerințele PSI sunt mai stricte față de clădirile de importanță normală, inclusiv privind dotarea cu instalații.

Zonarea PSI — principiul care organizează totul

Într-un spital, nu toate zonele sunt egale din perspectiva riscului. Normativul NP 015-2022 impune structurarea ansamblului spitalicesc pe zone funcționale cu caracteristici de risc distincte. Această zonare nu este doar o divizare administrativă — ea comandă compartimentarea la foc, traseele de evacuare, tipurile de instalații și procedurile de intervenție.

Zone cu risc ridicat specific:

Blocul operator este zona cu cel mai ridicat risc combinat: oxigen, anestezice volatile, echipamente electrice de mare putere, pacienți total sedați. Normativul prevede cerințe speciale de ventilație, evacuare a fumului și, în funcție de dimensiunile sălii, sisteme de suprimare specializate. Substanțele anestezice volatile impun interdicție totală de scântei și flăcări deschise — o provocare pentru instalațiile electrice din aceste zone.

Secțiile ATI și terapie intensivă concentrează maxim de dependență a pacienților față de aparate și personal. Concentrațiile de oxigen pot fi semnificativ mai mari față de aerul atmosferic normal. Orice instalație PSI în aceste zone trebuie să fie compatibilă cu funcționarea aparatelor de suport vital — o alarmă sonoră de 120 dB nu poate fi amplasată la capătul patului unui pacient conectat la monitor de ritm cardiac.

Farmaciile și depozitele de medicamente conțin adesea substanțe cu proprietăți inflamabile (soluții alcoolice, aerosoli, unele substanțe chimice de laborator). Cerințele de compartimentare la foc sunt superioare față de zona de spitalizare.

Camerele tehnice și centralele energetice — surse de incendiu frecvente în spitale: tablouri electrice, centrale termice, camerele de stație de oxigen. Trebuie să fie compartimentate corespunzător și dotate cu detectare automată.

Zonele de spitalizare obișnuită au risc mai redus decât zonele anterioare, dar incomparabil mai mare decât o clădire de birouri — din cauza mobilității reduse a pacienților.

Compartimentarea la foc între zone nu este suficientă prin ea însăși. Ea trebuie completată cu uși rezistente la foc cu sisteme de autoânchidere sau cu închidere automată la semnal de alarmă, cu etanșeizarea trecerilor de instalații prin pereții și planșeele antifoc, și cu sisteme de detectare separate pe zone, care să permită alarmare diferențiată.

Evacuarea etapizată — singura strategie care funcționează

Evacuarea totală și imediată a unui spital — „toată lumea afară în 3 minute" — nu este posibilă. Nici nu este strategia corectă.

Documentele de referință ISU recomandă evacuarea etapizată (sau „evacuarea parțială progresivă"), în care prioritatea este îndepărtarea pacienților din zona direct afectată, cu extinderea evacuării pe măsură ce riscul crește.

Etapele tipice ale evacuării unui spital:

Etapa 1 — Orizontală. Pacienții din zona cu incendiu sunt mutați în altă zonă de pe același nivel, separată printr-un perete antifoc. Aceasta este cea mai rapidă mutare și nu necesită utilizarea scărilor. Ușile antifoc care separă zonele trebuie să fie mereu accesibile și să se închidă automat la alarmă.

Etapa 2 — Verticală descendentă. Dacă incendiul se extinde sau zona orizontală de refugiu nu mai este sigură, pacienții coboară la nivelul inferior. Lifturile standard nu se folosesc în caz de incendiu — există excepție pentru lifturile de intervenție (lifturi proiectate special, cu alimentare de rezervă și comandă prioritară pentru pompieri), prevăzute obligatoriu în clădirile înalte.

Etapa 3 — Evacuarea completă din clădire. Numai când situația o impune.

Această strategie presupune că personalul medical știe exact ce are de făcut, că există proceduri scrise și că exercițiile au fost efectuate. Un medic sau o asistentă care nu a repetat niciodată evacuarea unui pacient conectat la ventilator nu poate improviza corect în 30 de secunde.

Exercițiile de evacuare pentru spitale trebuie să fie mai frecvente decât pentru alte tipuri de clădiri. Legislația impune exerciții periodice, iar pentru instituțiile cu risc ridicat (inclusiv spitalele) frecvența este superioară față de clădirile de birouri. Exercițiile trebuie să testeze scenarii diferite — incendiu pe secție, incendiu în bloc operator, incendiu în zona tehnică — și să implice tot personalul de tură, nu doar responsabilul PSI.

Instalațiile PSI specifice unităților medicale

Detectarea și alarmarele cu zonare precisă

Sistemele de detectare din spitale trebuie să permită identificarea exactă a locului incendiului — nu doar că „alarma a declanșat undeva pe etajul 3", ci că „detectorul din salonul 312 a sesizat fum". Aceasta impune sisteme adresabile (în care fiecare detector are o adresă unică în sistem), nu sisteme convenționale zonale.

Alarmarile trebuie să fie diferențiate pe zone și etape. Nu este acceptabilă o sirenă general-alarmă care răsună simultan în tot spitalul — aceasta ar provoca panică, ar dezorganiza evacuarea și ar afecta pacienții critici. Sistemul trebuie să alerteze în primul rând personalul medical de pe zona afectată, cu mesaje specifice (voce sau semnalizare optică) și abia ulterior să escaladeze alarma.

Sprinklerele în spitale — dileme și soluții

Instalarea sprinklerelor în spitale ridică o problemă reală: activarea accidentală (falsă alarmă) poate uda echipamente medicale vitale, poate afecta pacienții critici și poate deteriora medicamente sau dosare medicale.

Această preocupare este legitimă și a dus la utilizarea, în zona blocurilor operatorii și a sălilor ATI, a unor sisteme alternative de suprimare: sisteme cu ceață de apă (water mist), cu gaze inerte (Inergen, Novec) sau sisteme cu agent aerosol. Aceste soluții sunt mai scumpe, dar nu produc daune secundare materialelor umede și sunt compatibile cu mediul medical.

Pentru saloanele obișnuite și coridoarele de circulație, sprinklerele standard rămân soluția principală, cu condiția utilizării capetelor de răspuns rapid și a sistemelor cu declanșare controlată (preacționale), care reduc riscul de activare accidentală.

Hidranții interiori și exteriori

Unitățile medicale de importanță deosebită sunt obligate, conform P118/2, să aibă hidranți interiori indiferent de suprafață și număr de niveluri. Amplasarea lor trebuie să țină cont de specificul circulațiilor din spital — coridoarele principale și casele de scară sunt locurile prioritare, cu acces neostrucționat permanent.

Hidranții exteriori servesc în principal autospecialele ISU la intervenție. Amplasarea lor față de clădire trebuie să permită accesul vehiculelor grele — aspect critic pentru spitalele vechi, construite înainte ca reglementările moderne să fie în vigoare.

Iluminatul de siguranță — critic pentru evacuare

Căile de evacuare dintr-un spital sunt mai complicate decât într-o clădire obișnuită: coridoare lungi, bifurcații, zone de separare prin uși antifoc. Iluminatul de siguranță trebuie să fie dimensionat pentru a permite personalului să orienteze pacienții imobilizați sau pe targă, nu doar pentru o evacuare individuală standard.

Sistemele de desfumare

Fumul este principalul ucigaș în incendiile din clădiri închise — nu flăcările. În spital, unde pacienții nu se pot mișca singuri, fumul care invadează un coridor poate deveni letal în minute. Sistemele de desfumare — mecanice sau naturale, cu trape de fum, cu evacuatori de fum și gaze fierbinți — sunt componente esențiale ale protecției din spitale, reglementate prin SR EN 12101.

Instruirea personalului medical — veriga ignorată

Cea mai bună instalație PSI din lume este inutilă dacă personalul nu știe să reacționeze.

Instruirea PSI pentru personalul medical nu înseamnă doar un curs anual de două ore în sala de ședințe. Înseamnă:

• Cunoașterea exactă a planului de evacuare al secției — cine face ce, în ce ordine, cu ce echipament
• Cunoașterea localizării și utilizării hidranților și stingătoarelor
• Procedura de alertă: cum se anunță incendiul, cine sună la 112, cine anunță medicul de gardă, cine coordonează evacuarea
• Cunoașterea protocoalelor specifice de pacient: cum se mută un pacient ventilat mecanic, cum se deconectează în siguranță un pacient de la o pompă de perfuzie, ce echipament se ia în primul rând
• Exerciții practice — nu simulări pe hârtie

Instruirea trebuie să fie diferențiată pe categorii de personal: medicii, asistentele, infirmierii, personalul de pază și cel administrativ au roluri și responsabilități diferite în caz de incendiu. Un medic ATI trebuie să știe cum se menține suportul vital în timpul mutării pacientului; un agent de pază trebuie să știe cum se deschide ieșirea de urgență blocată.

Responsabilul PSI al spitalului — funcție obligatorie conform Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor — nu poate face față singur instruirii unui colectiv de sute de angajați. Instruirea trebuie să fie planificată, documentată și verificată periodic.

Lista de verificare rapidă pentru managerii de spital

Câteva întrebări cu care poți face o evaluare rapidă a situației:

• [ ] Spitalul are autorizație de securitate la incendiu valabilă conform HG 571/2016?
• [ ] Scenariul de securitate la incendiu a fost actualizat după ultimele modificări ale clădirii sau activității?
• [ ] Există sistem de detectare adresabil, cu zonare pe secții și proceduri de alarmă diferențiată?
• [ ] Personalul medical a participat la un exercițiu de evacuare în ultimele 6 luni?
• [ ] Există proceduri scrise, afișate, pentru evacuarea pacienților imobilizați de pe fiecare secție?
• [ ] Instalațiile PSI au contract de mentenanță activ cu firmă autorizată IGSU?
• [ ] Ultima verificare a instalațiilor PSI a generat rapoarte scrise, disponibile la solicitarea ISU?
• [ ] Zona blocului operator și ATI are sisteme de suprimare compatibile cu mediul medical?

Dacă ai răspuns „nu știu" la mai mult de trei întrebări, situația merită o analiză aprofundată cu un specialist PSI și o discuție cu conducerea spitalului.

Întrebări frecvente

Î1: Un spital mic — clinică privată cu 20 de paturi — are aceleași obligații PSI ca un spital județean cu 500 de paturi?

Răspuns: Obligațiile PSI sunt determinate de mai mulți factori: categoria de importanță a clădirii, suprafața, înălțimea, numărul de persoane, destinația specifică — nu numai de numărul de paturi. O clinică privată mică poate fi scutită de unele instalații impuse unui spital mare, dacă se încadrează în praguri mai mici de suprafață și importanță. Totuși, prezența pacienților imobilizați ridică automat nivelul de risc față de o clădire de birouri cu aceeași suprafață. Evaluarea trebuie făcută concret, cu un proiectant autorizat care analizează clădirea și activitatea specifică. Cert este că nicio unitate medicală cu paturi nu este scutită în totalitate de cerințele PSI — riscul real nu este negociabil.

Î2: Sprinklerele pot fi instalate în sălile de operație, dat fiind riscul de activare accidentală?

Răspuns: Da, dar soluția clasică cu apă nu este recomandată în sălile de operație și saloanele ATI, tocmai din cauza riscului de daune secundare — la echipamente, la câmpul steril, la pacienți. Soluțiile utilizate în aceste zone sunt sisteme cu ceață de apă (water mist cu picături fine, care stinge fără să inunde), sisteme cu gaze inerte (Inergen, CO2, Novec 1230) sau sisteme cu aerosoli. Toate au avantajul că nu produc umiditate excesivă și sunt compatibile cu mediul medical. Decizia de proiectare se ia în funcție de dimensiunea încăperii, tipul activității medicale și bugetul disponibil. Decizia nu poate fi „nu instalăm nimic" — ci „instalăm sistemul adecvat".

Î3: Cine este responsabil legal pentru PSI într-un spital public — managerul, Ministerul Sănătății sau autoritățile locale?

Răspuns: Conform Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, responsabilitatea PSI revine în primul rând conducătorului unității — adică managerului spitalului — pentru activitatea operațională și mentenanța instalațiilor. Proprietarul clădirii (adesea Consiliul Județean sau primăria, pentru spitalele publice) răspunde pentru lucrările de construcție și instalare. Aceasta creează uneori o zonă gri de responsabilitate: managerul nu poate investi în instalații PSI fără finanțare de la proprietar, dar răspunde operațional pentru starea instalațiilor existente. Această situație este frecvent invocată în anchetele după incendii din spitale publice și este un argument pentru clarificarea contractuală clară a responsabilităților între manager și autoritatea tutelară.

Î4: Este obligatorie conectarea sistemului de alarmare al spitalului la un dispecerat ISU sau la un centru de monitoring?

Răspunds: Conectarea la un dispecerat extern nu este obligatorie în mod universal prin normele PSI — dar este obligatorie indirect pentru anumite categorii de clădiri cu risc deosebit, prin condițiile din autorizația de securitate la incendiu sau prin cerințele scenariului de securitate. În practică, pentru spitalele cu funcționare 24/24, monitorizarea externă este puternic recomandată — mai ales pentru perioadele de noapte, când personalul de tură este redus și capacitatea de detecție umană scade. La incendiul din ATI Constanța (2021), lipsa sistemului de detecție a fost identificată ca factor agravant. Monitorizarea externă reduce semnificativ timpul de alertă al pompierilor.

Î5: Cât de des trebuie efectuate exercițiile de evacuare pentru un spital?

Răspuns: Conform Legii 307/2006 și normelor generale de apărare împotriva incendiilor (OMAI 163/2007), exercițiile de evacuare sunt obligatorii și mai frecvente pentru instituțiile cu risc ridicat, cum sunt spitalele. Frecvența minimă recomandată pentru spitale este de cel puțin două ori pe an, cu scenarii diferite la fiecare exercițiu. Important: exercițiile nu trebuie să fie simple simulări pe hârtie sau anunțate cu mult timp înainte — un exercițiu real, parțial neannunțat pentru unele sectoare, testează comportamentul efectiv al personalului, nu capacitatea de a bifa o procedură. Documentarea exercițiilor și analiza punctelor slabe identificate sunt la fel de importante ca exercițiul în sine.

Practici nerecomandate — ce să eviți

• ❌ Improvizații electrice în zonele cu oxigen medical — Prelungitoarele, adaptoarele multiple și prizele improvizate sunt banale în multe spații de lucru. Într-un salon ATI sau într-o cameră cu sursă de oxigen lichid, ele pot fi fatale. Instalațiile electrice din zonele cu oxigen trebuie să fie proiectate și executate conform cerințelor specifice anti-scânteie și să fie verificate periodic de personal calificat.

• ❌ Blocarea coridoarelor de evacuare cu echipamente sau mobilier — Este o tentație permanentă în spitalele aglomerate: un cărucior lăsat în coridor, un echipament mobil parcat la perete, un dulap mutat provizoriu. Coridoarele de evacuare dintr-un spital trebuie să permită trecerea simultană a mai multor cărucioare și tărgi — lățimea liberă nu este negociabilă.

• ❌ Instruirea PSI „pe hârtie" — semnarea proceselor verbale fără instruire reală — Practica semnării de procese verbale de instruire la care angajații nu au participat efectiv este, pe lângă un risc real de securitate, o neregulă documentară cu consecințe juridice. Dacă personalul nu știe cum să evacueze un pacient ventilat, nicio semnătură pe un proces verbal nu schimbă această realitate.

• ❌ Neglijarea mentenanței instalațiilor PSI din cauza bugetului — Spitalele publice se confruntă frecvent cu constrângeri bugetare. Dar instalațiile PSI neverificate și nemenținute nu sunt doar o problemă de conformitate — sunt o amenințare reală pentru pacienți. Dacă bugetul nu permite mentenanța tuturor instalațiilor simultan, se prioritizează zonele cu risc maxim (ATI, bloc operator) și se face un plan structurat pentru celelalte zone.

• ❌ Absența unui plan de evacuare specific pentru pacienți imobilizați — Un plan generic de evacuare, care nu specifică echipamentul necesar, personalul desemnat și procedurile concrete pentru pacienții de pe patul de ATI sau din sala de operație, nu este un plan de evacuare — este o iluzie de siguranță. Fiecare secție trebuie să aibă un protocol specific, adaptat tipului de pacienți și echipamentelor existente.

Bibliografie și resurse online

1. NP 015-2022 — Normativ pentru construcții spitalicești (Portal Legislativ, Monitorul Oficial nr. 919 bis/2022):
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/259528

2. Ordinul nr. 2.412/2022 — Aprobarea NP 015-2022:
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/259473

3. P118/1-2025 — Normativ securitate la incendiu construcții (în vigoare din 9 mai 2025):
   https://migs.ro/legislatie-securitate-la-incendiu/

4. P118/2-2013 — Instalații de stingere (text integral PDF):
   https://www.bonpetsys.ro/despre/P-118-2-2013-Instalatii-de-Stingere-a-Incendiilor.pdf

5. P118/3-2015 — Instalații de detectare, semnalizare și alarmare (Portal Legislativ):
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/177884

6. Ghid ISU pentru evacuarea unităților sanitare (ISU Ilfov-București):
   https://isubif.ro/local/wp-content/uploads/2020/04/Ghid-evacuare-unitati-sanitare.pdf

7. Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor (Portal Legislativ):
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/74102

8. OMAI 163/2007 — Norme generale de apărare împotriva incendiilor (Portal Legislativ):
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/84474

9. HG 571/2016 — Categorii construcții supuse avizării/autorizării ISU (Portal Legislativ):
   https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/180921

10. IGSU — Reglementări, formulare, lista firmelor autorizate:
    https://www.igsu.ro

11. Fiipregatit.ro (DSU-IGSU) — Ghid comportament în caz de incendiu:
    https://fiipregatit.ro/ghid/ghid-incendiu/

Administrezi sau proiectezi o unitate medicală și vrei să știi dacă instalațiile PSI sunt la nivelul cerut? Contactează echipa ARCI-PROTECT pentru o evaluare tehnică — suntem specializați și în proiecte pentru clădiri cu risc special.

Articol publicat de Radu Cozma pe arci-protect.ro · ARCI-PROTECT — Sisteme antiincendiu, echipamente și mentenanță